"Omul caută faimă, bani, adrenalină,
dar nu poate trăi plenar decât întru Hristos.” A fost un economist
apreciat, cu burse şi oferte de muncă în străinătate, cu mulţi prieteni
şi cu o viaţă "de lume” plină. A renunţat la toate pentru singura
libertate care există, după cum spune el, cea pe care ţi-o oferă
dragostea pentru Hristos. Şi s-a călugărit.
Ion Dan a absolvit Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucuresti, în 1980. S-a
angajat la ONT Litoral Mamaia, apoi, câţiva ani a lucrat la Direcţia
Generală a Vămilor. În ‘90, după o scurtă prezenţă la Departamentul
pentru Reformă din cadrul Guvernului României, a intrat în mediul
bancar. Filialele constănţene ale Bancorex, Banca Turco-Română, OTP
Bank au fost conduse de el până în 2007, când şi-a dat demisia. În
februarie 2009 a fost tuns în călugărie, devenind "fratele Ilarion”,
iar în aprilie, acelaşi an, a fost hiorotonit.
CE E CULOAREA? A
crescut într-un mediu deloc religios. Născut în ‘56, "în plină perioadă
stalinistă”, cum spune el, părinţii fiind şi ei "un produs al
regimului”. Părintele exemplifică: "tata, pentru că nu ieşise niciodată
din Ovidiu iar singura ofertă în anii aceia erau brigăzile patriotice
de la Bumbeşti- Livezeni, a plecat şi e... Detalii »
- Înalt Prea Sfinţite Vladimir, cum apreciaţi viaţa bisericească din R. Moldova?
Anul 2009, pentru mine este un an aniversar deoarece de 20 de ani mă
aflu la cârma Bisericii Ortodoxe din Moldova. Am ajuns într-o perioadă
favorabilă, binecuvântată şi cu frumoase realizări pentru
spiritualitatea noastră dreptmăritoare din acest spaţiu. S-au rupt
lanţurile atee, au început să se redeschidă sute de biserici şi
mănăstiri, dar mai sunt încă foarte multe de înfăptuit şi cu multe
probleme ne confruntăm la zi.
Una dintre ele este renovarea lăcaşurilor sfinte, iar alta
menţinerea unei vieţi sănătoase în spirit duhovnicesc. Am avut cândva
criză de slujitori, deoarece nu erau şcoli teologice şi nu avea cine
să-i instruiască, astăzi ne bucurăm că avem cadrele, şcolile noastre.
Important este că Biserica a început să se implice în viaţa societăţii,
astfel cuvântul Domului este auzit oriunde. Cu regret nu se ţine cont
în toate de cuvântul Domnului, aici mă refer la astfel de probleme ca
avortul, propagarea imaginilor pornografice şi altele ce ţin de morala
noastră creştinească.
- Cum comentaţi faptul că unii preoţi sunt simpat... Detalii »
Exact aceasta este cea mai mare datorie a părinţilor creştini: să-i călăuzească pe copiii lor către Mântuitorul Hristos.
Împlinirea
acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la
biserică, unde intră în strânsă legătură cu învăţătura de credinţă
ortodoxă şi cu Sfintele Taine, unde învaţă să-l iubească pe Hristos şi
să urmeze învăţăturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se
întemeiază pe educaţia creştin ortodoxă.
Despre
copilul Iisus la vârsta de doisprezece ani aflăm că mergea cu părinţii
săi să se închine la templul din Ierusalim şi că le era supus:
"...sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la
oameni" (Luca 2, 52). Acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze
fiecare copil. Pe acesta trebuie să-l imite.
A venit un nor, a ascuns soarele si s-a facut întuneric. Tot asa,
pentru un singur gând de mândrie, sufletul pierde harul, si îl
napadeste întunericul. Dar, tot asa, si numai pentru un singur gând de
smerenie harul vine din nou. Am încercat aceasta pe mine însumi. […]
Daca vezi o lumina înauntrul sau în afara ta, nu te încrede în ea,
daca împreuna cu lumina nu simti în tine zdrobire (de inima) pentru
Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele; însa nici nu te teme, ci
smereste-te si lumina va pieri. Daca vezi vreo vedenie sau un chip sau
ai un vis, nu te încrede în aceasta, pentru ca daca este de la
Dumnezeu, Domnul te va face sa întelegi aceasta. Daca n-a cunoscut dupa
gust pe Duhul Sfânt, sufletul nu poate întelege de unde anume vine
vedenia. Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata amestecata cu slava
desarta si dupa aceasta se recunoaste înselarea.
Parintii zic ca daca o vedenie e pricinuita de vrajmasul, sufletul
simte tulburare. Însa numai sufletul smerit si care nu se socoteste pe
sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frica la lucrarea
vrajmasilor dar omul mândru si cazut în slava desarta nu poate încerca
nici frica, nici tulburare, fiindca el vrea sa aiba vedenii, si se
socoteste pe sine vrednic de aceasta si de aceea vrajmasul îl înseala
usor.
Lucrurile ceresti se cunosc prin Duhul Sfânt, iar cele pamântesti
prin minte: dar cine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu cu mintea lui din
stiinta, acela e în înselare pentru ca Dumnezeu este cuno... Detalii »