Marele intre imparati,
fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor
si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian
isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa
incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian,
avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala,
era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian
Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor,
tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma.
Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania
si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau
cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca
a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti
dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.
Deci, murind bunul Constantin, in locul
lui a venit... Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 119 | Data: 03.06.2010
|
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 303 | Data: 04.12.2009
|
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 368 | Data: 21.09.2009
|
În această lună, în ziua aceasta, pomenirea Sfinţilor
Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi
Pavel.
La
aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să
gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră,
asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii
lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas
alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor.
Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se
dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona,
din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare
lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind
tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica
lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar
Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază
în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei
şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată
au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în
Iu... Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 231 | Data: 12.07.2009
|
Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost
fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul
imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a
romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul
Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar
capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe
Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin
Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma.
Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si
Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele
mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice
prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii
folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.

Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele
Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu.
Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si
istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovn... Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 183 | Data: 03.06.2009
|
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis:
Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd
duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele
Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi
oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat
mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi
minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat
o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat
înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit
către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească
toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în
psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a
spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să
învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său
pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamuril... Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 177 | Data: 28.05.2009
|
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului
Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos
marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun
neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost
năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte
de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui
Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au
pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi
mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii,
i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci
şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele
moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot
aceiaşi agareni.

Toate acestea s-au făcut însă cu voia lui Dumnezeu, pentru
păcatele noastre cu care mîniem foarte mult pe Domnul şi întărîtăm pînă
la amărăciune îndelunga Lui răbdare, precum zice pentru cei păcătoşi în
psalmi: Amărît-au pe Cel Preaînalt... Pentru că, Dumnezeu prea mult Se
mîhneşte de fărădelegile poporului ce vieţuieşte fără de pocăinţă;
atunci nu cruţă nici pe sfinţii Săi, nici ascultă rugăciunile
plăcuţilor Săi; pentru că a zis oarecînd către Sfîntul Prooroc Ieremia:
"De va sta Mois... Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 120 | Data: 22.05.2009
|
|