Miercuri, 18 ianuarie 2017, în ajunul Botezului Domnului, la sfânta mănăstire Ciuflea a fost săvârşită Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia praznicală, în Catedrala „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron”, de către Preacuviosul Arhim. Nicolae (Roşca), Duhovnicul-administrator al mănăstirii, dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
După Sfânta Liturghie, în prezenţa a numeroşi credincioşi a fost oficiată Slujba de Sfinţire cea Mare a Apei.
În cuvântul rostit la final, Părintele Duhovnic Nicolae a subliniat că arătarea Preasfintei Treimi după ce s-au deschis Cerurile este marea taină a Botezului Domnului. Această sărbătoare este pentru noi izvor de bucurie pentru că ne aduce aminte de botezul nostru. Este reînnoirea botezului nostru nu prin repetarea botezului, ci prin împrospătarea lui atunci când gustăm din apa sfinţită şi ne stropim casele.
Apa sfinţită are proprietăţi duhovniceşti deosebite. Aceasta poate fi consumată timp de opt zile.
***
Cuvântul agheasma în limba greacă înseamnă apă sfinţită. Agheasma mare se săvârşeşte la Bobotează, în amintirea botezării Domnului de către Ioan în Iordan. Agheasma mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, înaintea anafurei iar atunci când credinciosul se împărtăşeşte, după aceasta. Timpul când se consumă este din Ajunul Bobotezei, până la Odovania praznicului. Originea şi vechimea slujbei Iniţial, sfinţirea apei de la Bobotează era legată de botezul catehumenilor, care se săvârşea în ajunul praznicului, seara (până târziu în noapte)şi pentru care se sfinţea apa necesară la botez.
Ulterior, desfiinţându-se catehumenatul şi generalizându-se pedobaptismul, s-a păstrat sfinţirea apei, legată de praznic, ea căpătând altă semnificaţie. Precum accentuează arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei se face nu numai reînnoirea botezului Domnului, ci şi a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Originea slujbei Aghiasmei mari este, în tot cazul, Ierusalimul, unde se păstra amintirea puternică a botezului Mântuitorului prin mâna Înainte-Mergătorului, în apele Iordanului; de aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia Mică.
De acea, rânduiala de azi a slujbei Aghiasmei mari e atribuită de tradiţie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638), căruia în Mineiul pe ianuarie i se atribuie troparele care se cântă la începutul slujbei, iar în Molitfelnic i se atribuie frumoasă rugăciune pentru sfinţirea apei.
