Biserica Ortodoxă se află astăzi, 17 aprilie 2016, în Duminica a V-a din Postul Mare, duminică închinată Sfintei Maria Egipteanca. La Catedrala „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron”, din cadrul Complexului monahal Ciuflea, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preacuviosiul Părinte Arhimandrit Nicolae, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul său de învăţătură, Părintele Arhimandrit Nicolae, făcând referire la pericopa Evanghelică de la Marcu, a vorbit despre raportul dintre întâietate şi slujirea semenilor.
„Cel care doreşte să fie întâi să fie slujitorul tuturor. Aceasta este de fapt lecţia şi învăţătura principală a acestei Evanghelii. Întâietatea unei persoane în raport cu ceilalţi stă în multa ei slujire, în sacrificiul pe care îl face pentru celălalt, în grija pe care o arată altuia, nu în această dorinţă, uneori nestăvilită, de a fi întâi pentru a arăta celorlalţi cine suntem de fapt. Îmi amintesc de cuvintele unuia dintre părinţii Bisericii care spunea că omul este cu adevărat mare numai când stă în genunchi. Doar atunci este omul cu adevărat mare cu adevărat când se roagă şi când îşi recunoaşte limitele şi starea lui în raport cu Dumnezeu Atotţiitorul şi a toate Făcătorul. Nu şederea pe un tron înalt este numaidecât superioritatea pe care trebuie să o dovedim altora, ci lucrarea noastră pentru ceilalţi”, a spus Preacuvioșia Sa.
Totodată, arătând exemplul Sfintei Maria Egipteanca, Părintele Nicolae a evidenţiat importanţa pocăinţei în viaţa noastră, şi a subliniat faptul că pocăinţa trebuie făcută în smerenie şi în tăcere.
Sfânta Maria Egipteanca a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și începutul celui de-al V-lea. Viaţa sa, una dintre cele mai cunoscute istorii ascetice din toate timpurile, a fost scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Biserica oferă prin Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca o icoană a pocăinţei şi a sfinţeniei şi ne îndeamnă ca în timpul ce a mai rămas până la slăvita şi marea sărbătoare a Învierii Domnului să ne pocăim, să dorim mult să contribuim la învierea din păcate a sufletului nostru şi să simţim bucuria întâlnirii noastre cu Hristos Cel Înviat.
