Evanghelia după Marcu 8, 34-38 și 9, 1
Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.
În Duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci (a XV-a după Cincizecime), la sfânta mănăstire „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, Ciuflea” a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Duhovnicul-administrator al mănăstirii Preacuviosul Arhimandrit Nicolae (Roșca), la care au participat un număr mare de credincioşi și pelerini.
Alături de slujitorii mănăstirii s-a rugat și un distins oaspete venit tocmai din insula Corfu, Grecia – Preacuviosul Arhimandrit Macarios (Evoristo).
„Evanghelia duminicii de după Înălțarea Sfintei Cruci ne arată că asumarea Crucii este calea mântuirii în Hristos. În primul rând ea ne arată că potrivit cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos grija cea dintâi a omului trebuie să fie mântuirea sufletului, adică unirea lui cu Dumnezeu, izvorul vieții veșnice. În al doilea rând, mântuirea se dobândește prin credința liberă, prin voința liberă a omului de a crede în Hristos și de a împlinii voia Lui în viața sa. În al treilea rând, mântuirea însemană lepădarea de sine, asumarea sau purtarea crucii vieții și urmarea lui Hristos”, a menționat la predică Arhimandritul Nicolae.
Este îmbucurător faptul că printre creștinii prezenți la rugăciune, au putut fi observați numeroși copilași și bătrâni, lucru ce arată legătura strânsă dintre generații, clădită pe credința în Hristos și pe învățătura Bisericii Ortodoxe, acest lucru fiind un indicator de netăgăduit al importanței pe care o are credința în sufletele oamenilor noștri și speranța de a clădi un viitor întemeiat pe poruncile lui Dumnezeu.
