În Duminica a 24-a după Pogorârea Sfântului Duh, a Samarineanului Milostiv, Episcopul Nicolae de Ceadîr-Lunga a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la „Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron” Ciuflea, din Capitală.
Preasfinția Sa a subliniat că adevărata iubire de aproapele nu este o simplă emoție sau o obligație socială, ci o lucrare lăuntrică născută din întâlnirea omului cu Dumnezeu. Hristos arată că aproapele nostru nu este doar cel apropiat prin neam, limbă sau religie, ci orice om aflat în nevoie, iar măsura autenticității credinței se verifică prin capacitatea de a ne opri lângă cel căzut și de a ne asuma durerea lui. Samarineanul devine astfel chip al milostivirii lui Dumnezeu, care Se pleacă spre omenirea rănită de păcat pentru a o vindeca și ridica.
Totodată, Părinții Bisericii văd în această pericopă o imagine a mântuirii: omul rănit este firea omenească, tâlharii sunt patimile care o sfâșie, iar Samarineanul Milostiv este Hristos Însuși, care spală rănile cu „untdelemnul” harului și le leagă cu „vinul” pocăinței. Casa de oaspeți reprezintă Biserica, locul unde sufletul continuă vindecarea, iar gazda este preotul căruia Domnul îi încredințează grija celor slăbiți. Astfel, Evanghelia ne cheamă nu doar la compasiune activă, ci și la conștientizarea drumului nostru duhovnicesc, în care fiecare gest de milă devine răspuns la iubirea vindecătoare a lui Hristos.
