În Duminica a VII-a după Cincizecime, episcopul Nicolae de Ceadîr-Lunga, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea ”Sf. M. M. Teodor Tiron” din capitală.
Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie în Duminica a VII-a după Cincizecime înfăţişează două vindecări minunate, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi şi a unui mut (vezi textul mai jos).
Ierarhul a explicat, în cuvântul său duhovnicesc, învăţăturile ce reies din textul evangheliei și a evidenţiat importanţa credinţei în dobândirea mântuirii, dar şi necesitatea recunoştinţei în relaţia noastră cu Dumnezeu.
Evanghelia Duminicii a IV-a după Cincizecime
În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceştia strigau şi ziceau: miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii şi i-a întrebat Iisus: credeţi că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeţi, nimeni să nu ştie. Însă ei, după ce au ieşit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Şi fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulţimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Şi Iisus străbătea prin toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă în popor.
