Mănăstirea este situată nu departe de centrul istoric al Chişinăului – piaţa Marii Adunări Naţionale, pe strada Ciuflea, 12. Catedrala Mănăstirii constituie un templu din piatră albă, cu nouă cupole aurite, construit de fraţii Teodor (1796-1854) şi Anastasie (1801-1870) CIUFLI, şi este cunoscută în popor drept „Mănăstirea Ciuflea”. Construcţia catedralei a fost începută în anul 1854 şi încheiată în anul 1858. Ctitorii şi întemeietorii sfîntului lăcaş, fraţii Teodor şi Anastasie, sînt înhumaţi în apropierea zidului sudic, despre care fapt mărturiseşte inscripţia pe placa de marmoră din interiorul catedralei mănăstireşti.
Primul paroh al sfîntului lăcaş a fost protoiereul Ioan Butuc.
La 6 iulie 1933, în legătură cu jubileul de 75 de ani de la prima sfinţire a hramului, la iniţiativa consiliului parohial şi al asociaţiei femeilor creştine s-a instituit un POMELNIC pentru a fi înscrişi în el şi veşnic pomeniţi întemeietorii, binefăcătorii, şi ctitorii acestui sfînt lăcaş. Au fost înscrise în el, de asemenea, şi numele preoţiolr-parohi: protoiereul Petru Perojinschi, protoiereul Petru Daniei şi protoiereul Vasile Glavan.
În anul 1962 biserica „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” a devenit Catedrală Episcopală, paroh fiind numit protoiereul Valentin Dumbravă. După decesul lui, în anul 1968, paroh devine protoiereul Gheorghe Muşcinschi.
În anul 1972 s-au început lucrările de reparaţie capitală a Catedralei, iniţiatori fiind epitropii bisericeşti: Gordei Cotlearenco (1970-1972) şi Alexandru Gurschi (1972-1990). Restaurarea pic¬turii murale deteriorate a efectuat-o pictorul A.I. Burbela. Pictura a fost executată în stil Vasneţov.
În anul 1974 în Catedrală, prin binecuvîntarea Î.P.S. Ionatan, Arhiepiscopul Chişinăului şi Moldovei, a fost ridicat şi înfrumuseţat altarul lateral de sud în cinstea Acoperămîntului Maicii Domnului.
În anul 2002, obştea monahală deja constituită, s-a adresat către Î.P.S. VLADIMIR, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove cu rugămintea de a înfiinţa la fosta Catedrală „Sf. M. Mc. Teodor Tiron ” din Chişinău prima Mănăstire Ortodoxă din capitala Republicii Moldova. Astfel, la 17 iulie 2002, în urma cererii obştii monahale şi a raportului Mitropolitului VLADIMIR, Sf. Sinod al BORu a binecuvîntat înfiinţarea Mănăstirii. La 08 au¬gust 2002, în ziua pomenirii Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon, Mănăstirea a primit Certificatul de înregistrare Nr. 1652, eliberat de către Serviciul de Stat pentru Culte şi semnat de către direc¬torul Serviciului, Dl. Serghei IAŢC0. Prin Decret Mitropolitan, în funcţia de duhovnic-administrator al Mănăstirii nou-înfiinţate a fost binecuvîntat protoiereul mitrofor Teodor ROŞCA, care a slujit aici în calitate de chelar (1992-1994), paroh-adjunct (1994-1998) şi paroh (1998-2002) al fostei Catedrale.
În prezent a fost finalizată construcţia blocului social-administrativ al Mănăstirii, care cuprinde: biserica de iarnă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”; chiliile pentru călugăriţe şi ascultătoare; Muzeul de Artă Bisericească; bucătăria; trapeza; veşmîntăria; prescurăria şi celelalte încăperi, necesare vieţii şi activităţii monahiceşti.
În anul 2008, la 2 mai, la Mănăstirea Ciuflea a fost adusă Icoana Maicii Domnului „Portăriţa” de la Sfîntul munte Athos. Icoana se păstrează la momentul actual în Biserica de iarnă a mănăstirii.
Pe teritoriul mănăstirii a fost ridicat un nou paraclis în cinstea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Iviron. Ideea vine din anul 2002 când un grup de pelerini de la mănăstire, condus de către ÎPS Vladimir, s-a deplasat la Sf. Munte. Aici toţi au fost impresionaţi de icoana de la Mănăstirea Iviron, copia căruia a fost executată de nevoitorii acestei mănăstiri pentru credincioşii din Moldova. Anul trecut copia icoanei a fost finisată şi adusă cu mare cinste la mănăstirea din Chişinău, fiind aşezată în Biserica de iarnă „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”.
Câţiva pelerini au propus de a-i închina acestei icoane o bisericuţă în incinta Mănăstirii Ciuflea. Astfel, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, cu jumătate de an în urmă duhovnicul-administrator al acestui sfânt aşezământ Prot. Mitr. Teodor Roşca a pornit construcţia acestui paraclis. Ctitorul principal al acestei bisericuţe este dl Valeriu Pleşca care ne-a împărtăşit bucuria acestui vis împlinit: „Maica Domnului ne iubeşte ca o mamă. Şi acest lucru l-am simţit când mă rugam la Sfântul Munte. Atunci i-am făgăduit că îi vom zidi o mică casă şi în Moldova, lucru care ne-a reuşit cu Doamne ajută. Credem că acest locaş este perfect pentru pravila nevoitoarelor, precum şi pentru închinarea credincioşilor care vor veni să-i înalţe cereri şi mulţumiri Pururea Fecioarei”.
În cea de-a treia zi de Paşti (21 aprilie 2009), când a coincis una din prăznuirile acestei icoane, a fost o slujbă cu totul deosebită. Au liturghisit ÎPS Mitropolit Vladimir împreună cu Prea Sfinţiţii Episcopi Anatolie şi Marchel, şi numeroşi slujitori din diferite localităţi. După slujbă s-a făcut înconjurul mănăstirii cu citirea evangheliilor, după care a urmat sfinţirea icoanei şi paraclisului închinat Maicii Domnului „Portăriţa”.
Fosta Catedrală, actualmente Mănăstirea ,,Sf M. Mc. Teodor Tiron”, a fost pe parcursul anilor 1962 — 2002 şi rămîne şi în prezent a fi un centru spiritual al Mitropoliei, avînd un loc aparte şi deosebit în istoria Bisericii Ortodoxe din Moldova. În vremile grele ale ateismului, aici s-a păstrat nestinsă candela credinţei noas¬tre strămoşeşti. În incinta fostei Catedrale (în prezent Mănăstire) au primit hirotonia în diaconi şi preoţi marea majoritate a slu¬jitorilor Sfintelor Altare din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove. Tot aici absolvenţii Şcolilor Teologice, după hirotonie şi înainte de numirea la parohie, participau la Serviciile Divine, acumulînd deprinderile necesare unui cleric pentru sfintele slujbe. Aici au fost botezaţi şi cununaţi, mărturisiţi şi împărtăşiţi enoriaşi atît din Chişinău, cît şi din întreaga Republică. Deci, pen¬tru toţi aceştia, fosta Catedrală şi actuala Mănăstire „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” a fost şi este locul sfînt de rugăciune şi comuni¬une cu Dumnezeu. În incinta Catedralei se găsesc icoane vechi, de mare preţ, ferecate în aur şi argint. Enoriaşii Mănăstirii cinstesc în mod deosebit icoanele Maicii Domnului de Hîrbovăţ şi Cazan. Dar o bogăţie spirituală aparte constituie icoanele cu părticele din Sfintele Moaşte ale Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon; Sf Cuvios Serafim de Sarov; Sf. Cuvios Antipa Athonitul; Sf. Cuviosi Iov şi Amfilohie de la Poceaev; Sf. Ierarh Ignatie (Breanceaninov); Sf Binecredincioasei Kneaghine Ana de Caşinsc. În anul jubiliar 2000 de la Naşterea lui Hristos, prin milostivirea Bunului Dum¬nezeu, din bunăvoinţa şi dragostea frăţească a Patriarhiei Sîrbe, şi îndeosebi a călugărilor din Mănăstirea Hopovo, Mănăstirea noastră a primit un dar de mare preţ: o părticică din Sf. Moaşte a Marelui Mucenic Teodor Tiron. Prin stăruinţa şi jertfa clericilor şi enoriaşilor catedralei (pe atunci), s-a realizat şi înfrumuseţat un Chivot din argint aurit, în care s-a aşezat părticica din Sf Moaşte.
Iar în anul 2004, în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului, la Mănăstire a fost adus un Chivot aurit, unde se păstrează 30 părticele din Moaştele Sfinţilor Părinţi de la Lavra Pecersca din Kiev (Ucraina). Ambele Chivote şi icoanele cu părticele din Sfintele Moaşte sunt expuse în naosul Mănăstirii spre închinarea tuturor binecredincioşilor creştini.
Aici slujbele se săvîrşesc după tipicul mănăstiresc: seara şi dimineaţa, în fiece zi.
În acest sfînt lăcaş, sub Acoperămîntul Maicii Domnului, sub ocrotirea şi cu rugăciunile Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron, enoriaşii, prin povăţuitorii săi duhovniceşti — clericii, slijitorii şi obştea monahală a Mănăstirii – primesc ajutor binefăcător de la Dumnezeu şi îndrumare în viaţa creştină.
