Înălțarea Domnului Iisus Hristos este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, prăznuită la patruzeci de zile după Luminatul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
La patruzeci de zile după Înviere, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi (Evanghelia după Luca 24:50-51), Hristos s-a înălțat la Cer, luându-și locul de-a dreapta Tatălui (Evanghelia după Luca 16:19).
Sărbătoarea Împărătească a Înălțării Domnului a fost marcată la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, Ciuflea prin slujba Privegherii (din seara zilei de miercuri, 24 mai) și urmată de Sfânta Liturghie (joi dimineața), oficiată în catedrala mănăstirii de către PC părinte arhimandrit Nicolae (Roșca) și soborul de preoți și diaconi ai mănăstirii.
După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Preacuviosul părinte Nicolae a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit celor prezenţi despre semnificaţiile praznicului Înălţării Domnului, dar şi despre faptul că anume prin Înălțare întrevedem scopul și deplinătatea Învierii lui Hristos… și împreună cu Hristos se înalță și firea umană.
Înălţarea Domnului este dovada că oamenii sunt creaţi pentru a moşteni viaţa veşnică; nu pentru a moşteni pământul, ci pentru a se înălţa la cer; nu pentru mormânt ori putreziciune, ci pentru slavă. De aceea, Înălţarea Domnului este mărturia că Fiul lui Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci a păstrat o legătură necontenită cu oamenii, cu apostolii în primul rând, pentru ca ei înşişi – şi prin ei şi noi – şi toţi oamenii să se convingă de adevărul Învierii.
În deplină împăcare sufletească şi dragoste pentru Hristos, au fost înălțate și rugăciuni de mulțumire pentru toate binefacerile cele cereşti, mila şi îndurarea Bunului şi Preamilostivului Dumnezeu.
