Marele Dascăl a toată lumea, Sfântul Ioan Gură de Aur, învață cu cuvântul și cu fapta să ne rugăm pentru cei ce au trecut în lumea cealaltă, în lumea veșnică. (…)
”Nu numai că nu trebuie să plângem, nici să ne întristăm de moartea celor ce ne sunt scumpi, ci, dimpotrivă, trebuie să ne bucurăm. Dacă cel ce a murit era un om virtuos, un bun creștin, noi nu trebuie să-l plângem, ci să ne bucurăm de moartea sa, căci el a purtat cu răbdare povara vieții pământești și se odihnește acum întru Hristos, pentru Care mai mult sau mai puțin a suferit, păzind și apărând adevărul. Dacă însă repausatul era un păcătos, nici atunci nu trebuie a-l plânge, ci a ne bucura că răul la care era înclinat repausatul nu va mai crește. Nu trebuie să plângem moartea sa, ci să plângem păcatele săvârșite de el. Plângem pentru păcatele repausatului, însă în același timp, credem cu tărie că Cel ce a ridicat păcatele a toată lumea și prin urmare și pe cele ale repausatului nostru. Rugăciunea, milostenia, Jertfa cea fără de sânge pot mult pentru soarta păcătosului în lumea de dincolo de mormânt. Fiindcă dacă rugăciunile și jertfele lui Iov pentru fiii săi îi curăța pe aceștia din urmă, ce poate împiedica pe Dumnezeu de a curăți prin rugăciunile și jertfele noastre pe cei repausați? Căci Domnul dăruiește pe unii pentru rugăciunea celorlalți. De aceea ni s-a poruncit să ne rugăm unul pentru altul, pentru ca unii să se vindece prin mijlocirea altora. O mână spală pe alta și amândouă devin albe. Astfel rugăciunile pentru cei repausați mântuiesc și pe unii și pe alții. Pentru ce dar să ne întristăm în zadar, dacă cei vii pot găsi har înaintea lui Dumnezeu pentru repausați?” (Tâlcuire la Epistola întâia către Corinteni; Tâlcuire la Faptele Apostolilor, cap. 9, Lecția 21)
Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri, și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
