În noaptea dintre ani, obștea sfintei mănăstiri Ciuflea dimpreună cu credincioșii dornici de cele sfinte s-au întâlnit în rugăciune la Sfânta Liturghie, pentru a-l celebra pe Sf. Mucenic Bonifatie şi începutul Anului nou civil.
După Sfânta Liturghie, a urmat un mănunchi de cântări duhovnicești interpretate de corul mănăstiresc şi agapa tradiţională la care toţi cei care au dorit au participat cu drag. În astfel de momente, precum trecerea dintre ani, biserica trebuie să fie deschisă, mai ales pentru cei singuri și neajutorați, pentru a le oferi posibilitatea să-şi aline singurătatea şi tristeţea şi pentru a umple golul creat de absenţa celor dragi.
În cuvântul de învăţătură, Preacuviosul Părintele Arhimandrit Nicolae (Roșca), Duhovnicul-administrator al mănăstirii a venit cu un cuvânt de învățătură duhovnicească:
„Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut în anul nou, 2016, am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul 2015 şi ne-am rugat ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să vieţuim creştineşte şi să ne dăruiască darurile Sale cele bogate spre mântuire, spre sănătate, spre bucurie şi în anul nou în care am intrat.
De aceea, rugăciunea la cumpăna dintre ani este o rugăciune care „pune în cumpănă“ rostul vieţii noastre pe pământ. Nu e vorba de o simplă trecere de la o oră la alta, ci se doreşte a fi o trecere de la o stare la alta, de la o stare duhovnicească mai puţin bună la una mai bună.
Sfântul Ioan Gură de Aur, întrebându-se despre rostul vieţii noastre pământeşti trecătoare, zice: „Ce folos de viaţa aceasta pământească trecătoare dacă în ea nu ne ostenim să dobândim viaţa veşnică netrecătoare!?“ Iar viaţa cea netrecătoare se dobândeşte prin rugăciune şi fapte bune. Noi nu putem săvârşi fapte bune dacă Dumnezeu Cel Bun – singurul fiind bun prin natură – nu ne dăruieşte harul Său. Noi trăim din mila, din harul, din milostivirea lui Dumnezeu Care ne ajută să împlinim în viaţa noastră voia Lui.
Nu este suficient să aşteptăm anul nou. Anul nou ne aşteaptă pe noi… în fiecare zi. Ne aşteaptă de fiecare dată la întâlnirea cu Hristos.
Să cerem lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – să ne ajute să sfinţim timpul vieţii noastre. Iar dacă în viaţa noastră, în anul trecut am trăit timp căzut, timp de lenevire, timp de nerodire, timp de uitare a lui Dumnezeu, timp de neglijare a semenilor noştri, în anul în care am intrat acum să corectăm capitolele, frazele, propoziţiile şi cuvintele din viaţa noastră, să le îmbunătăţim, să le facem conforme cu voia lui Dumnezeu şi cu voia sfinţilor”.
