În Sâmbăta Mare, Preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae (Roșca) dimpreună cu soborul preoțesc a oficiat Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în catedrala Mănăstirii Ciuflea.
Sâmbăta Mare exprimă momentul în care Mântuitorul, pus în mormânt cu trupul a coborât cu sufletul în iad și a rupt pecețile iadului. De aceea ziua de sâmbătă a devenit zi de pomenire pentru cei morți pentru că după căderea primilor oameni, raiul s-a închis.
Liturghia Sâmbetei Mari ne îndeamnă la meditație, la tăcere și rugăciune intensă. În această Liturghie a Sfântului Vasile auzim chemarea duhovnicească a Sfintei Liturghii premergătoare Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos „Să tacă tot trupul omenesc și nimic pământesc întru sine să nu cugete căci împăratul împăraților și Domnul Domnilor vine să se junghie și să se ofere mâncare credincioșilor spre viața veșnică”. Înainte merg îngerii și arhanghelii, iar noi ne pregătim prin tăcere, rugăciune, meditație și curăție să ieșim cu Domnul din mormântul propriilor păcate la Lumina lui Hristos.
În timpul Vecerniei cu care se deschide Liturghia Sâmbetei Mari se citesc mai multe texte din Vechiul Testament care au profețit venirea Mântuitorului, nașterea, viața, pătimirile, răstignirea și moartea Sa pe Cruce.
Liturghia marelui Vasile, din Sâmbăta cea Mare, încheie cumva ciclul celor 10 Liturghii ale Sfântului Vasile care se săvârșesc în anul bisericesc. Are o rânduială aparte mai ales prin faptul că în prima parte a acestei Liturghii, care se săvârșește unită cu Vecernia Sfintelor Paști, sunt numeroase citiri din Vechiul Testament care ne aduc aminte de profețiile care vorbesc despre Învierea Mântuitorului.
