În seara duminicii a V-a din Postul Mare, soborul mănăstirii și creștinii care au auzit chemarea Bisericii, s-au adunat în Sfânta Catedrală a Mănăstirii Ciuflea, participând la ultima din acest an, slujbă a Acatistului Patimilor Mântuitorului, numită în limbajul bisericesc Pasia – de la cuvântul „patimă”, pentru că această rugăciune a Bisericii ne readuce aminte de ultimile zile din viața pământească a Mântuitorului.
Pasia este o slujbă alcătuită în secolul al XVII-lea de vrednicul mitropolit al Kievului Petru Movilă. Ea este una dintre slujbele care ne cheamă să îngenunchem la crucea lui Hristos, strigând din adâncul sufletului: „Iisuse, Mântuitorule, întărește-ne în ispite; Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne; Iisuse, sprijinitorul și întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toți, întărește-ne pe noi, robii Tăi…”.
În cea de a V-a duminică a Postului Mare, la slujba Pasiei s-a citit pericopa evanghelică de la Ioan, care după cum a menționat în predica sa, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicolae (Roșca) ne-a dus cu gândul la acele evenimente care s-au petrecut acum două mii de ani în orașul sfânt – Ierusalim, unde cel Nevinovat a fost dat spre ocară și răstignit pe cruce pentru iertarea păcatelor noastre cele multe. Cuvântul evanghelic ne îndeamnă să nu ne asemănăm cu iudeii care l-au dat spre moarte pe Iisus ci să ne curățim sufletele prin lacrimi de pocăință aduse la crucea lui Iisus, strigând ca și tâlharul de pe cruce: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomenește-ne pe noi când vei veni întru Împărăția Ta!”
Slujba Pasiei ne apropie de chinurile lui Iisus și ne facem să-L compătimim, ori a compătimi – înseamnă a fi aproape. A compătimi, înseamnă a împărtăși durerea celui căzut. A compătimi – înseamnă a fi mai aproape de Hristos. Ori spre acest urcuș duhovnicesc – spre apropierea de Hristos, suntem chemați cu toții.
