„De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale”.
În Duminica a XX-a după Cincizecime – (a învierii fiului văduvei din Nain), la sfânta mănăstire Ciuflea au răsunat dangătele clopotelor chemând creștinii la rugăciune și la ospățul credinței.
Și în această zi, cu Ajutorul Celui de Sus, credincioşii s-au rugat în curtea mănăstirii, la Sfânta Liturghie oficiată de către Preacuviosul Arhimandrit Nicolae (Roșca) şi slujitorii sfântului lăcaş.
La predică, Arhimandritul Nicolae a prezentat învățăturile din Evanghelia învierii fiului văduvei din Nain: cei îndurerați de pierderea celor dragi au nevoie să le fim alături; trupul este cinstit în creștinism ca epifanie a sufletului și vas al harului Duhului Sfânt; iar tinerii sunt chemați să nu rupă comuniunea cu familia.
Mântuitorul Iisus Hristos ne învață astfel să le fim alături celor care au pierdut pe cineva drag: „cei din jur trebuie sa participe la înmormântare, să consoleze pe ce îndoliați, îndurerați, și să arate prin aceasta că sunt alături, deoarece, în general, în timp de suferință cauzată de moartea cuiva drag, se simte o anumită singurătate și o neputință”.
În acest sens, slujbele Bisericii nu îi ajută doar pe cei decedați în trecerea lor dincolo, ci le consolează și familiile rămase în urmă.
