Biserica Ortodoxă sărbătorește la 15/28 august în fiecare an Adormirea Maicii Domnului, ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, sărbătoare pregătită printr-un post strict închinat Preasfintei Năsăcătoare de Dumnezeu.
Sîmbătă, 28 august, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nicolae (Roșca), Duhovnicul-administrator al Mănăstirii, împreună cu clericii sfântului așezământ au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie praznicală începând cu ora 8:00.
În cuvântul de învătătură adresat celor prezenţi, Arhimandritul Nicolae a vorbit despre istoria praznicului de astăzi şi despre cinstea deosebită de care s-a învrednicit Maica Domnului, ocrotitoarea şi rugătoarea neîncetată a noastră către Dumnezeu.
Pentru început, PC Arhim. Nicolae a explicat că Adormirea Maicii Domnului este şi mutare la ceruri care nu este nici înviere şi nici înălţare. Această mutare a ei nu este numită înviere, pentru că ea nu s-a arătat pe pământ cu trupul înviat ca să fie văzută de oameni cum S-a arătat Hristos. Nu se numeşte nici înălţare, pentru că nu s-a înălţat la ceruri cu propriile puteri, ci se numeşte mutare.
La final, Părintele Duhovnic Nicolae i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele Maria sau derivate ale acestuia dorindu-le «Ani mulţi cu sănătate», să fie ocrotiţi de Maica Domnului pe calea mântuirii şi să fie milostivi şi buni ca Maica Domnului.
***
Tradiția Bisericii amintește faptul că Maica Domnului a fost anunțată cu trei zile înainte de către un înger de trecerea ei din această lume, începând astfel să se pregătească așa cum se cuvine. Fiindcă în ziua Adormirii nu erau prezenți toți Apostolii în Ierusalim, un nor i-a adus în apropiere pe fiecare, singurul absent fiind Sfântul Apostol Toma.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ocupă un loc deosebit în calendarul Bisericii Ortodoxe și este direct legată de unicitatea persoanei Născătoarei de Dumnezeu în lucrarea mântuitoare în Hristos a întregii lumi, devenind totodată cea mai importantă sărbătoare rânduită de către Biserică în cinstea Preasfintei Fecioare.
Prima mărturie a prăznuirii Adormirii Maicii Domnului apare în secolul al V-lea, în preajma convocării celui de-al Treilea Sinod Ecumenic din Efes din anul 431, care a definit învățătura dogmatică despre Maica Domnului și a stat la baza dezvoltării ulterioare a cultului Născătoarei de Dumnezeu. Cea dintâi prăznuire a acestei sărbători a avut loc la Ierusalim în data de 13/26 august, ulterior fiind mutată cu două zile mai târziu, până în data de 15/28 ale aceleiași luni. Inițial, a avut un caracter general, fără nicio referire specifică la evenimentul Adormirii, și purta numele de „Ziua Sfintei Maria, Născătoarea de Dumnezeu”. O „kathismă” (biserica centrală a unei mănăstiri) din afara zidurilor Ierusalimului, situată pe drumul către Betleem, este menționată ca fiind locul inițial de prăznuire. Legătura dintre această sărbătoare și Adormirea Maicii Domnului a început a prinde contur în Biserica Panaghia din Ghetsimani, unde se află mormântul ei, în timpul împăratului bizantin Mauriciu (582-602).
În ajunul sărbătorii se intonează în biserici Prohodul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Prohodul este o rugăciune cântată prin care noi cerem de la Maica Domnului ocrotire în momentele dificile ale vieţii noastre, dar în acelaşi timp recunoaştem adevărul fundamental că ea este Maica Vieţii.
